“Iubirea adevărată trăiește în ape adânci” (Ana Blandiana)
O declarație de frumos pentru ceea ce este arta transpunerii în cuvinte
“Scrisul mă visează în ființa mea la fel de mult cum eu visez scrisul dându-i ființă.”
(Arta psihanalizei, Thomas H. Ogden)
Pentru că fiecare clipă de simțire este nouă.
“ ut nihil non iisdem verbis redderetur auditum [așa încât nimic din ce poate fi auzit nu poate fi spus din nou cu aceleași cuvinte]”
“ Când lucrezi cu cineva la un proiect de care ești pasionat trebuie să-ți unești mintea cu a lui. Dacă ai noroc, vă veți uni și inimile.”
(Leonard Mlodinow, Stephen Hawking- Amintiri despre prietenie și fizică)
Minții (cea plină de gânduri zgomotoase) nu îi place Vulnerabilitatea
Inima asta este …
Iar Ea simte când tu o vezi
Insuportabila profunzime a deschiderii
Un amestec de pseudo-agonie și un real extaz (al acelor momente)
exprimat în ecou(ri) fluide emanând din toți porii ființei …
Cine poate Iubi Femeia
este Acela ce o poate Vedea în nuditatea sa existențială.
Un mod original de încheiere a unei cărți despre fungi.
“Compozitorii fac; descompunătorii desfac. Și dacă descompunătorii nu desfac, compozitorii nu au cu ce să facă ceva. A fost un gând care a schimbat modul în care înțelegeam lumea. Și, de la acest gând, de la fascinația mea față de viețuitoarele care descompun, s-a născut interesul meu față de fungi.
Din această grămadă de compost, alcătuită din întrebări și fascinații s-a născut cartea de față. Au existat atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri-iar asta mă entuziasmează. Ambiguitatea nu mă mai deranjează așa cum o făcea cândva; îmi este mai ușor să rezist tentației de a transforma incertitudinea în certitudine. În conversațiile mele cu cercetătorii și pasionații de subiect mi-am dat seama că, involuntar, m-am comportat ca un intermediar, răspunzând la întrebări despre ce fac oamenii în domenii diferite și îndepărtate ale cercetării micologice, aducând uneori câteva fire de nisip în acel sol, alteori câteva bucăți de sol în nisip. Am mai mult polen pe față decât atunci când am început. Noi de ce-uri s-au așternut deasupra vechilor de ce-uri. Grămada în care mă scufund este mai mare și miroase la fel de misterios ca la început. Dar am mai multă umezeală, mai mult spațiu în care să mă îngrop și sunt mai multe de explorat.
Fungii fac ciuperci, dar mai întâi trebuie să desfacă altceva. Acum, că această carte este terminată, le-o pot oferi fungilor s-o descompună. Voi umezi un exemplar și îl voi semăna cu miceliu de Pleurotus. După ce va mânca paginile și cuvintele, din scoarță în scoarță, iar din copertă vor încolți ciuperci stridie, le voi mânca. Din alt exemplar voi scoate paginile, le voi mărunți și, folosind un acid slab, voi descompune celuloza din hârtie în zaharuri. La soluția de zahăr voi adăuga o drojdie. După ce va fermenta și va deveni bere, o voi bea, încheind circuitul.
Fungii fac lumi; dar le și desfac. Sunt o mulțime de moduri prin care să-i surprinzi făcând-o: când prepari o supă de ciuperci sau când o mănânci, când fermentezi alcool, când sădești o plantă sau doar când îți afunzi mâinile în pământ. Și fie că lași un fungus să pătrundă în mintea ta, fie că te minunezi de felul în care ar putea pătrunde în mintea altcuiva, fie că ești vindecat de un fungus, fie că te uiți cum vindecă pe altcineva, fie că îți construiești casa din fungi, fie că începi să cultivi ciuperci acasă, fungii te vor prinde în flagrant. Dacă ești viu, au făcut-o deja.”
(Vieți întrețesute)
“Mâinile noastre se îmbibă ca rădăcinile,
așa că le așez pe ce este frumos în această lume.”
( Sfântul Francisc din Assisi)
O Intimitate într-o altă Intimitate.
o cădere conștientă în Abis
o Deschidere în Inimă -Saltul.
Privirea.
Curgerea în Flux.
atât de Profund,
atât de Fragil
atât de Firesc …
Femeia și Bărbatul
“Mens agitat molem.” (Spiritul pune în mișcare materia)
Vergilius.