Dincolo de cuvinte

suntem noi.

Noi cei goliți de măști

și

purtând veșmântul Vulnerabilitații.

Noi

într-o comunicare subtilă de la Inconștient la Inconștient

și

de la Suflet la Suflet

cu predominanța acesteia din urmă pe masură ce Inconștientul devine Conștient.

Pe măsură ce Noaptea se transformă în Zi.

Pe masură ce Luna face loc Soarelui

în a găzdui un Altfel de Început.

La Régalite intérieure

Curajul si totodată luxul cotidian de a fi Autentic.

Naturalul. Firescul.

Conștientizarea a lui A fi

Curajul de A fi

Calibrarea Realității la propria Realitate.

Cu cât sunt mai fidelă Interiorului meu

cu atât Realitatea exterioara imi va fi (mai) Autentică.

Un direct proporțional exemplificat în Cotidian.

Ghid

Dacă este ‘ceva’ pe care te poți baza că te va ghida

corect

acela este Sufletul tău.

Oprește-te un pic, o clipă, Aici, Acum

și ascultă-te.

Filtru de realitate

porii ființei noastre

-niște filtre de realitate

exterioară.

Permit trecerea

sau blochează accesul

din exterior către interior

pe baza acelei baze de date a unei realități interioare

trăite conștient.

Cum să nu-ți placă propria natură?

regăsită în tot ce-ți face inima să vibreze la unison cu ritmul propriu

Suflete în oglindă

Sufletul simte.

Mintea poate doar interpreta pe măsura extinderii sale.

Te privesc,

mă privești

undeva la mijloc o conexiune ce fuzionează în Unitate pentru moment.

Sufletele noastre deja știu ce au nevoie să știe

E acel moment în care informațiile de la unul și de la celalalt se întâlnesc și se completează reciproc.

Completează împreună o frază

(…) una din miile pe scena vieții.

Suflet observator

de dinamici cotidiene…

În fiecare dintre noi a existat o paletă mai restransă sau mai extinsă

de Suferintă.

Și nu o să dispară (poate) niciodată complet.

Nu știu…

Poate un reziduu cât de mic va rămâne mereu în noi

ca martor al alegerii noastre clipă de clipă.

O alegere de a o amplifica sau nu.

Suferința face parte din Uman.

Din această experiență a noastră Aici.

Diferența constă în Amplificare și Percepție. ( a noastră) vizavi de…

Însă ce poți face printre altele este să afli despre tine.

Ce anume te apropie tot mai mult de natura ta?

Ce te împlinește?

Ce-ți bucură chipul?

Ce-și încântă Simțurile și Ființa?

Și atunci însăși acele mici fragmente împrăștiate prin hăul infinit al Ființei tale vor căpăta alt sens și semnificație atunci când vor ieși în Lumină.

Atunci vei accepta inclusiv momentele de tristețe și suferință ca experiențe ale Umanului.

Vei învăța să trăiești și cu ele.

Lacrimile vor avea altă profunzime și gust

pentru că vor fi reale. Vii.

Și astfel vei învăța să exiști cu suișuri și coborâșuri,

cu bucuria de a trăi la purtător.

Tu cu tine.

Tu cu ceilalți.

Tu cu Viața însăși.

Femeie

Îmi simt scăldat în Soare trupul gol,

într-o încăpere

undeva prin București.

Răcoarea de dimineață îmi inundă pielea și simțurile.

Zâmbesc.

Mă simt femeie.

Zâmbesc.

O privire către trecut.

Tot dinamismul coincidențelor ce au structurat în mine femeia de azi.

Prezent către viitor- un zâmbet larg cu miros de nou.

Mă simt tot mai eu.

Alta în privirile celorlalți,

dar tot mai eu.

Și asta mă bucură,

mă împlinește

și-mi deschide aripi să zbor.

Spre necunoscut.

Fantasmă sau Realitate?

Care este acel reper care ne indică o direcție sau alta?

Două direcții diferite, un punct central

-un Observator, un Sine.

De unde știm în ce situație ne aflăm în acel moment?

Cum deosebim una de cealaltă?

Și cum avem certitudinea că acea concluzie este cea reală?

Ce este real și ce este fals?

dar-

Tu unde ești când acestea se derulează

pentru a face (o) diferența(ă)?

O realitate nu te lasă niciodată netulburat.

O realitate este vie, un altfel de viu pe care îl poți recunoaște după ce l-ai eperimentat măcar o singură dată și această singură dată te face conștient de gustul său.

Un gust inconfundabil,

diferit,

o altfel de trăire și prezență.

Iar toată această mișcare produce (începe să producă) o transformare în tine.

Asemenea unei uși ce începe treptat să se deschidă și permite privirii și ființei tale un nou orizont.

Acest proces începe să se deruleze lăuntric și ceva din tine nu va mai fi la fel după.

O fantasmă te menține în zona confortabilului și funcționează asemenea unui mecanism de apărare

-de fapt asta și este.

Nu te tulbură

-din contră, scopul este de protecție contra unei posibile turbulențe.

Și

cine (care) este acel reper din noi care alege conștient momentul potrivit al unei realități?

Cine sunt eu?

Cine ești tu?

Cine suntem noi?