Liberi într-un zbor împreună

O pasăre este menită să fie liberă; chiar asta-i natura ei dar,

acest fapt nu exclude Zborul Împreună.

Liberi și împreună atât cât este spre Binele Suprem de ambele părți ale zborului și cât zborul este și va fi Comun.

și urmează întrebarea:

Cărui Scop i se adresează Zborul?

Legătura este cea care contează

aceea care este invizibilă pentru ceilalți din jur

(macar pentru unii spre majoritatea)

dar care este totul.

Liber flotant.

A trăi într-o stare liber flotantă și cu centrul la locul său.

acest centru care dirijează și menține între anumite granițe de manifestare periferia liber flotantă a ființei și realității tale.

Pentru că ce poate fi liber flotant este doar periferic, extensia dinspre centru către…

centrul este mereu stabil…

A trăi în libertate și în același timp ancorat la tine și la tot.

un paradox fiziologic.

Atât de viu

Pe măsură ce trecutul se scurge

lasă loc prezentului,

care își face loc,

pătrunde

și se extinde tot mai mult

în ființa mea.

Mă umplu tot mai mult pe măsură ce mă golesc tot mai mult.

o golire și o umplere

se completează.

Trecutul lasă loc Prezentului și această dinamică de gol și plin functionează ca o Punte, o trecere între ce a fost și ce va fi, între Trecut și Viitor.

Eram prea plină de Trecut încât Prezentul să mai încapă și el.

Atât de viu.

Atât de nou totul

astfel că nimic nu mai poate fi la fel ca înainte.

Nici n-ar mai avea cum.

Știam deja.

presimțeam

doar că acum certitudinea a luat locul a ceea ce era presimțit deja.

Un titlu fără nume

Cel mai ușor este să fugi (lupta e tot un fel de fugă dar cu aprentă masculină)

și cel mai greu este să rămâi și să (te)confrunți

Pe tine

dar și pe alții

dar mai ales pe tine

pentru ca tot pe tine te confrunți când îi confrunți pe alții.

Îți confrunți temerile,

gradul actual de integritate si asumare

integritate față de adevărul propriu,

de tine dezbrăcat de măști, vulnerabil in spațiul propriu al solitudinii,

Tot mai Gol în fața propriei oglinzi care este realitatea ta…

Ce este Sinele?

-Spiritul este ceea ce ești în Univers, ca dimensiune globală, universală 🥺
Sufletul, o extensie a ta in acest plan 🥺
Dar, Sinele ce este?
-O mică parte din Suflet.
-Si acest Sine poate să se extindă la dimensiunea a ceea ce este Sufletul pe masură ce evoluezi așa-i?
-Da (?)

Mi-am rămas mie

Ce frumos sufletului poate fi aceasta…

mi-am rămas mie iar Aici în lăuntrul Ființei mele

aflu dozele și gradele exacte ale deschiderii mele către “Lume”

și pot recalibra la cerințele sufletului și naturii mele-

acest corp și această minte și nu numai

🙂

Acest Corp care poartă cu sine mărturii a ceea ce am fost sau n-am fost și a ceea ce pot fi sau sunt deja.

uneori Deschiderea pe măsură ce se petrece doare un pic

însă este acel gen de durere reconfortantă, revitalizantă ce pune energia în mișcare și are gustul detensionării și eliberării către un nou început și o nouă pătrundere într-o nouă profunzime, o nouă etapă, un nou ciclu de evoluție.

În Aici și Acum

ne reîntâlnim

după ce defulările puse în scenă și-au împlinit scopul

-acela de a scoate la suprafață tot ce ne-ar fi stat în cale pentru a ne vedea în profunzime.

fără măști, fără roluri jucate de inconștientul-comun fredonând la unison aceași melodie, dar nu a noastră (ci a altora)…

doar noi, goi, așa cum suntem de fapt

-făuriți pentru și într-un infinit de posibilități

Ceilalți

În ceilalți vei găsi doar părți diverse proiectate din tine

în ceilalți te vezi și te găsești cu diverse fațete mai luminoase sau unele prăfuite de straturi ale propriei tale umbre

și atunci,

de ce să te temi?