Praf de stele.

 

‘A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti […]’

În ținuturi îndepărtate, pe meleaguri necunoscute minții oamenilor exista un regat.

Acolo nu exista zi. Exista doar noapte.

Oriunde priveai cu ochii vedeai doar steluțe mici strălucitoare pe un fond albastru-movuliu.

Clinchete de râs se mai auzeau din când în când.

‘ E rândul tău’, spuse una dintre steluțe celeilalte printre clinchete de râs

Când ce vedem: o față morocănoasă și adormită.

‘Ei nah, te întreci cu gluma’, spuse ea somnoroasă

‘N-ai de ales, nu mai prelungi momentul știi bine asta’, insistă steluța chicotitoare

Pe fața somnoroasă de mai devreme se instală o umbră de seriozitate…

‘Dar mai vreau să stau aici…De ce să plec?’

‘Pentru a te întoarce…’

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s