Când eu fug de tine
și tu de mine
de fapt tu fugi de proiecția pe care ai pus-o pe chipul meu, aia din trecut, pentru care ți-ai promis că nu o vei mai repeta.
la fel și eu…
ți-am pus inconștient pe chip proiecțiile altora ce m-au rănit … și mi-am promis că nu o să mai ajung acolo.
proiecții cu deznodământul lor…
dar nu al nostru…
aveau scenariul lor bine pus la punct fără drept de apel… iar noi cum să-l contrazicem?
tu nu mă cunoști… eu nu te cunosc de fapt
în schimb sufletele noastre au văzut dincolo de …
s-au văzut cum sunt de fapt
au zâmbit unul la celălalt… ba chiar au râs în avans știind ce va urma, haosul la început când s-a deschis cutia( ca cea a Pandorei) și iubirea ca ceea ce rămâne când proiecțiile s-au arătat, s-au războit suficient, ne-au învățat multe… pentru ca apoi să se retragă dintre noi pentru a ne lăsa să ne vedem, cine suntem cu adevărat, să ne zărim chipurile acelea reale pe care nu le puteam zări pentru că eram prea orbi și purtam ochelari de ‘inteligență’ egotică și dureroasă.
A ne cunoaște pentru întâia oară de data aceasta ‘despărțiți’ de un roșu sec așa ca gustul prezentului și sexul ăla (bun)!
p.s. : și inteligența erotică de data aceasta vă rog!
olga
Andreea Albină 