Și acel ’ și dacă o să ne placă prea mult’ vine împreună cu teama de ’dacă o sa pierd apoi acel ceva la un moment dat și o să fie mai dureros’ așa … mai bine în comoditatea actuală unde doar ’ne jucăm de-a evoluția’ (unde totul e previzibil și nici nu-mi atinge zona aceea din copilăria timpurie)…

și unde am control… nu-mi pierd ’identitatea’ și nici ‘ reperele’ care îmi conferă un ’fals’ statut de echilibru (când îmi place prea mult alături e și teama de a-mi pierde controlul și a mă vulnerabiliza ori ‘ poate mi-am zis că nu o să-l mai pierd niciodată și astfel am siguranța iluzorie că nimeni nu mă va mai răni ’cum s-a întâmplat cândva’ )

doar că ’joaca de-a evolutia nu este evoluție… e doar joacă … ‘liftul e deschis… îl văd ajung aproape… simt schimbarea însă râd și ocolesc în joacă pentru că de fapt fug’

liftul e deschis… e în punctul 0; ce faci? vii aproape și urci? sau ocolești? și te mai joci dar doar joci falsul de-a evoluția și tot pe tine te joci în cerc dar ocolești spirala…pentru că viața merge înainte iar trenul oprește te așteaptă… dar nu te roagă pentru că ai liber arbitru! rămâi unde ești ori îți asumi ascensiunea;

This entry was posted in O Eră.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s