“Câteodată vocea-i tremură, ca-n timpul unei emoții puternice”(Louise Gluck, Noapte credincioasă și virtuoasă)

pentru că este Om. iar dacă apreciez ceva în viața aceasta este Vulnerabilul, Umanul pentru că inspiră Adevăr. iar Adevărul este Frumos oricum ar fi el. Este Real, este Viu, freamătă a Viață. Iar pentru Ființa mea este o Onoare să-l privesc (când mi se dezvăluie). și nu doar cu Ochii. Eu când privesc privesc cu Totul. nu pot în jumătăți de măsură să ofer. m-aș oferi sub unitate dacă aș proceda altfel. Ar fi o scindare față de mine însămi. Și-mi respect Ființa și Sursa ce a Creat-o.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s