Poem pentru Sine

Dimineața … privirea-mi surprinsă de zorii unui nou început, temporar.

Miros de cafea …

Semi-obscuritate în camera cu deschidere către Lume.

Un pic de răcoare specifică toamnei ce-mi face Pielea să tresară la Viață,

Cana preferată, gustul de pe buze si păsările, ce-mi sunt cele mai aproape de Natura-mi fluidă,

Ma cheama din Interior către Afară

La joaca de-a Posibilul.

Noaptea … privesc Cerul și apoi cobor în El … în Suflet.

Revizuiesc tot ce ii este pe plac și asta păstrez.

Apoi, ce nu-i aparține înapoiez.

Pășesc în Zâmbet și cu buze mușcate de vin … (Roșu)

Imi spun adesea … iubire este când cei doi se privesc de la Egal la Egal in Ochi. 

Nu controlul sau orgoliile Unesc.

Ci Inima,

(adică Vulnerabilitatea de A Fi Om).

Oare cand vom învăța asta?

Advertisement

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s