fiori de dorință?
port pe piele un anume zâmbet; unul care cere ceva de la tine…
ceva ce nu cred că mi-ai refuza
pentru că ne place…
te privesc și-mi cer a primi cu o obrăznicie inocentă efectul meu asupra ta
corpul meu te cere
iar buzele mele (ce) tânjesc după gustul tău!
Fir ar! dar nu regret…
prin simțire și în experiență…
Nu-ți pot spune… însă,
îți pot arăta.
(te)A(ud)🫀
Echilibru instabil (înainte)
|
suferință
|
echilibru stabil
(din fizică)~
căutăm suferința pentru că de fapt ne dorim de fapt a fi în acel echilibru stabil din care nu mai există cădere ?
Sete de echilibru,
îl căutăm
și în același timp îl respingem pentru că ne place suferința sau să (ne) complicăm inutil!
atunci când nu vei mai avea ’nevoie’ de mine voi veni, zise El
Spațiu.
pentru că atunci Pasărea Libertății se va fi transformat în două iară călătoria își va fi atins Misiunea de a ne elibera Unul pentru Celălalt.
când te reintorci în starea de Iubire în care ai fost încă de la Origine ești și porți în manifestare liberă Legile Universului. nu ai ce ’aplica’ ; ești ce trebuie natural fără efort pentru că în Iubire ești Univers.
Tot ce este ținut prizonier în Ființa ta devine ’negativ’. Energia urlă (a furie) că nu curge Liber. Că nu-i permiți să fie Liberă pentru ca tu în manifestare să fii Liber. Însă cum ai putea să faci acest lucru dacă nu te cunoști; dacă nu-ți cunoști adevărata complexitate din care ești alcătuit și blocajele care nu îi permit să se dezvăluie în manifestare? Astfel că libertatea îți cere prețul Adevărului (Veritas) despre tine; a fi onest și a te confrunta cu tot ce conții în acest moment (treptat desigur~ altfel ființa n-ar duce~ însă Ființa are o inteligență a sa: nu dezvăluie Conștientului mai mult decât poate acesta conține odată ce ți-ai asumat Călătoria)
Andreea Albină 